Lufar -ul (Pomatomus saltatrix) este unul dintre cei mai agresivi prădători ai Mării Negre, apreciat de pescari pentru provocările sale și de gurmanzi pentru carnea sa gustoasă. Acest articol te va ghida prin toate aspectele legate de acest pește fascinant: descriere, habitat, metode de pescuit și secrete bine păstrate de pescari.
Caracteristicile peștelui lufar și recunoașterea sa în natură
Lufarul se remarcă prin corpul său alungit, de culoare verde-albăstruie pe spate și argintie pe flancuri. Este un prădător feroce, echipat cu dinți ascuțiți și un comportament extrem de agresiv. Dimensiunile medii ale unui lufar variază între 30 și 50 cm, iar greutatea ajunge adesea la 2-3 kg, deși exemplarele mari pot depăși 10 kg.
Habitatul lufar -ului în România
Lufarul preferă apele adânci și pragurile de adâncime din Marea Neagră. Este frecvent întâlnit de-a lungul litoralului românesc, în special în zonele de diguri și stânci, unde găsește condiții ideale pentru vânătoare.
Biologia și ecologia lufarului
Lufarul (Pomatomus saltatrix) este un pește termofil, pelagic, originar din zona mediteraneană. În Marea Neagră migrează din Marea Marmara pentru a se hrăni, fiind prezent pe litoralul românesc din momentul în care temperatura apei atinge 15°C. Pe parcursul verii, lufarul suportă temperaturi de până la 24-26°C. În lunile octombrie și noiembrie, începe să se retragă către sudul Mării Negre sau înapoi în Marea Marmara și Mediterana.
Lufarul atinge maturitatea sexuală la vârsta de 3-4 ani și se reproduce în lunile iunie-august, în apropierea coastelor. Trăiește în bancuri mici, de până la 30 de exemplare, și preferă straturile superioare ale apei, unde vânează hamsii, stavrizi și scrumbii. Noaptea, migrează vertical spre adâncime pentru a urmări prada.
Statut de conservare și impact ecologic
Conform clasificării IUCN, lufarul este considerat o specie „Vulnerabilă” (VU) în Marea Neagră. Această clasificare reflectă provocările întâmpinate de această specie din cauza pescuitului intensiv și a modificărilor de mediu.
Sursa: SPECIILE DE PEȘTI DE LA LITORALUL ROMÂNESC. ATLAS ACTUALIZAT (2022).
Alimentația și comportamentul de vânătoare al lufarului
Acest pește prădător se hrănește cu pești mai mici precum stavrizi, hamsii și șprot. Vânătoarea sa generează resturi alimentare care atrag pescărușii, formând fenomenul denumit giurum.
Ce este giurumul?
Giurumul reprezintă stoluri de pescăruși ce se formează deasupra locurilor unde lufarul vânează. În timpul atacurilor sale rapide, lufarul smulge bucăți din coada prăzii, iar resturile rămase ajung la suprafața apei. Această „hrană reziduală” atrage pescărușii, care devin un indicator precis pentru pescari. Giurumul poate apărea și în cazul vânătorilor organizate de delfini când aceștia se hrănescu și cu alte specii, precum chefalul.
Pescuitul la lufar în România
Pescuitul lufarului este un sport captivant care necesită echipamente și tehnici speciale. În România, sezonul optim pentru pescuitul lufarului este de la mijlocul lunii august până la începutul lunii octombrie. Cu toate acestea lufarul a început să apară ocazional și in luni precum iunie, iulie și noiembrie.
Încurajarea pescuitului responsabil și eliberarea exemplarelor mici
Deși lufarul este un prădător agresiv și o captură dorită de pescari, este esențial să practicăm pescuitul responsabil pentru a asigura sustenabilitatea acestei specii în Marea Neagră.
Pescarii sunt încurajați să elibereze exemplarele de dimensiuni mici sau pe cele capturate accidental atunci când nu intenționează să le rețină. Eliberarea corectă presupune manipularea peștelui cu mâinile ude și reducerea timpului petrecut în afara apei pentru a-i crește șansele de supraviețuire.
Adoptarea acestor practici ajută la menținerea populațiilor sănătoase de lufar, care joacă un rol crucial în echilibrul ecologic al Mării Negre.
Echipamente recomandate pentru pescuitul la lufar
Pescuitul este asemănător cu cel al stavridului, atunci când discutăm despre pescuitul la țaparină, dar diferit atunci când acesta se face cu alte echipamente.
Tabel: Echipament pentru pescuitul lufarului pe dig și din barcă
Lufarul se pescuiește sportiv atât din barcă, cât și de pe diguri. Industrial, capturarea sa se face de pe nave de pescuit cu traulere.
Echipamente recomandate pentru pescuitul lufarului pe dig și din barcă
- Pe dig: Se folosesc lansete lungi, de aproximativ 4 metri, pentru a facilita aruncările la distanță. Plumbul este greu (40-80 grame) pentru taparine, iar nălucile utilizate includ pilkere și lingurițe, eficiente mai ales în apele mai adânci din apropierea digurilor.
- Din barcă: Lansetele scurte, de maximum 2,7 metri, sunt preferate pentru manevrabilitate. Se utilizează pilkere și taparine, iar giurumul este un indicator important pentru localizarea bancurilor de lufar.
Fire și strune
- Fire textile: Preferate de pescarii care caută un răspuns imediat și sensibilitate maximă la trăsătură.
- Fire de nailon: Alegerea altor pescari pentru un joc mai natural al taparinei. Personal, prefer firele textile pentru feedback-ul instant.
- Strune metalice: Obligatorii pentru a preveni tăierea firului de către dinții lufarului., dar sunt si pescari care aleg in locul strunei să foloseasca un înaintaș de flurocarbon de 30.
Mulinete recomandate
- Din barcă: Mulinete spinning de dimensiuni 2500-2700, rezistente la apă sărată.
- Pe dig: Mulinete mai mari, de 3000-4000, pentru aruncări lungi și precizie și aceastea rezistenta la apă.
Cele mai bune momeli pentru lufar
- Pilkere și taparine: Funcționează foarte bine în culori naturale (verde, albastru, argintiu), dar și fosforescente (verde fosforescent, galben), mai ales atunci când vizibilitatea apei este scăzută.
- Linguri oscilante și wobblere argintii: Sunt eficiente în imitarea prăzii naturale a lufarului, cum ar fi stavridul și hamsia.
Praguri de adâncime și alte locuri ideale pentru pescuitul la lufar
Pragurile de adâncime sunt zone preferate de lufar pentru vânătoare. În România, pescarii recomandă digurile din portul Constanța (Digul de Nord și digul de Sud) și zonele stâncoase din Mangalia. Deplasarea cu barca sub locurile unde se formează giurumuri crește semnificativ șansele de captură.
Reglementări și conservare
Lufarul este o specie protejată prin reglementări stricte care limitează dimensiunea minimă legală de reținere la 20 cm. Cantitățile maxime admise în 2025 sunt de 5 kg de pește, cu posibilitatea de a reține un singur exemplar dacă acesta depășește 5 kg – situație extrem de rară în Marea Neagră, în cazul lufarului.
Lufar -ul în bucătăria românească
Lufarul este un simbol al Mării Negre, o captură râvnită de pescari și o delicatesă culinară. Indiferent dacă ești pescar amator sau profesionist, explorarea secretelor acestui prădător fascinant te va aduce mai aproape de natură și de frumusețea apelor sărate.
