Peștele guvid (Gobius spp.) este unul dintre cei mai comuni pești din apele Mării Negre și zonele salmastre ale litoralului românesc. Datorită comportamentului său de prădător oportunist și a dimensiunilor reduse, guvidul este o țintă accesibilă și populară pentru pescarii recreativi. Acest articol oferă un ghid complet despre caracteristicile, habitatul, metodele de pescuit și momelile eficiente pentru capturarea acestui pește.
Caracteristicile peștelui guvid și recunoașterea sa în natură
Marea Neagră este populată de mai multe specii de guvizi din familia Gobiidae, fiecare având caracteristici distincte și adaptări unice la habitatul său. Iată principalele specii care pot fi întâlnite:
Speciile de Guvid din Marea Neagră
Guvidul are un corp alungit și o gură mare, adaptată pentru a captura o varietate de prăzi. Coloritul său este variabil, de la tonuri deschise pe fundurile nisipoase până la nuanțe mai închise în zonele pietroase, ceea ce îl ajută să se camufleze în mediul său. Dimensiunile obișnuite ale guvidului variază între 10 și 20 cm, fiind un pește de talie mică. Se reproduce în perioada mai-septembrie, când depune icrele pe suprafețe dure, cum ar fi pietrele sau cochiliile de scoici.
(Sursa: SPECIILE DE PEȘTI DE LA LITORALUL ROMÂNESC. ATLAS ACTUALIZAT, 2022).
Neogobius melanostomus (Strunghil sau Round goby)
Această specie este recunoscută pentru coloritul său închis și adaptarea la fundurile stâncoase. Este foarte răspândită și reprezintă una dintre cele mai comune specii de guvizi din Marea Neagră.
Pomatoschistus minutus (Guvidul de nisip/mâl sau Sand goby)
Preferă fundurile nisipoase și mâloase, având un colorit mai deschis, bej sau gri-albăstrui, care îi oferă camuflaj perfect. Este o specie de dimensiuni mici, care atinge în general doar 5-6 cm lungime.
Pomatoschistus marmoratus (Guvidul tărcat sau Marbled goby)
Se deosebește prin modelul marmorat al pielii, fiind întâlnit pe fundurile mixte, nisipoase și stâncoase.
Proterorhinus marmoratus (Moaca de brădiș sau Tubenose goby)
Recunoscut pentru mustățile sale de la baza capului și pentru capacitatea sa de a se camufla printre alge și vegetație marină.
Gobius niger (Guvidul negru sau Black goby)
Are un colorit închis, adaptat la fundurile întunecate și zonele stâncoase. Este una dintre cele mai mari specii de guvizi, putând ajunge la dimensiuni de până la 12 cm
Gobius cobitis (Guvidul gigant sau Giant goby):
O specie mai rar întâlnită, care poate atinge dimensiuni considerabile comparativ cu alți guvizi.
Aphia minuta (Guvidul străveziu sau Transparent goby)
O specie mai rar întâlnită, care poate atinge dimensiuni considerabile comparativ cu alți guvizi.
Mesogobius batrachocephalus (Hanus)
Descriere:
Această specie are un corp robust, cu un cap relativ mare și o gură largă. Coloritul său este gri sau maro, cu pete mai întunecate, ceea ce îi oferă un camuflaj eficient în habitatele sale naturale.Habitat:
Hanusul este o specie bentonică, preferând fundurile stâncoase sau nisipoase ale Mării Negre. Este întâlnit adesea în apele puțin adânci, dar poate fi găsit și la adâncimi mai mari, de până la 30 de metri.Alimentație:
Se hrănește cu nevertebrate bentonice, precum moluște, crustacee și viermi, dar poate consuma și pești mici, făcându-l un prădător eficient în ecosistemul său.Particularități:
Este una dintre speciile de guvizi de dimensiuni mari, atingând lungimi de până la 20 cm. Datorită dimensiunilor sale și comportamentului agresiv în apă, este mai puțin vulnerabil la prădători comparativ cu alte specii de guvizi.
Alimentația și comportamentul de hrănire al guvidului
De dimensiuni extrem de mici și aproape transparent, această specie este greu de observat, fiind adaptată pentru camuflaj complet în ape mai deschise.
Diferențele dintre speciile de guvizi
Habitat:
Speciile precum Pomatoschistus minutus preferă fundurile nisipoase sau mâloase, în timp ce Gobius niger și Proterorhinus marmoratus sunt asociate cu funduri stâncoase sau acoperite de vegetație.Dimensiuni:
Cele mai mici specii sunt Pomatoschistus minutus și Aphia minuta, care rar depășesc 6 cm. Speciile precum Gobius cobitis (guvidul gigant) și Neogobius melanostomus pot ajunge la dimensiuni mai mari, de până la 15 cm.Colorit:
Coloritul variază de la guvizi cu nuanțe deschise, precum Pomatoschistus minutus, până la nuanțe întunecate, ca la Gobius niger și Neogobius melanostomus. Acest lucru este legat de mediul lor preferat: funduri deschise sau zone întunecoase.
| Specie | Nume comun | Habitat preferat | Dimensiuni (cm) | Colorit |
|---|---|---|---|---|
| Mesogobius batrachocephalus | Hanus | Funduri stâncoase | 15-20 | Gri/maro |
| Neogobius melanostomus | Strunghil | Funduri stâncoase | 10-15 | Închis/negru |
| Pomatoschistus minutus | Guvid de nisip | Funduri nisipoase | 5-6 | Deschis/bej |
| Pomatoschistus marmoratus | Guvid tărcat | Funduri mixte | 6-8 | Marmorat |
| Proterorhinus marmoratus | Moaca de brădiș | Zone cu vegetație marină | 8-12 | Marmorat |
Guvid - Pescuitul în România
Pescuitul guvidului este o activitate populară de-a lungul litoralului românesc și în Delta Dunării, datorită abundenței și accesibilității sale. Se poate practica pe aproximativ tot parcursul anului.
Conform Ordinului nr. 57/675 din 2022 privind stabilirea perioadelor și zonelor de prohibiție a pescuitului, pescuitul guvidului este interzis în perioada generală de prohibiție, care, de obicei, se desfășoară primăvara, în lunile aprilie și mai. Pentru datele exacte ale perioadei de prohibiție din fiecare an, este recomandat să consultați legislația actualizată publicată de Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură. Respectarea acestor reglementări este esențială pentru protejarea resurselor acvatice și asigurarea sustenabilității pescuitului.
Pescuitul guvidului de pe dig și din barcă
Guvidul poate fi pescuit atât de pe diguri, cât și din barcă, fiecare metodă având avantajele sale. Pescuitul de pe dig este accesibil și potrivit pentru pescarii recreativi, oferind posibilitatea de a explora fundurile pietroase sau nisipoase din apropierea coastelor. În schimb, pescuitul din barcă permite accesul la zone mai îndepărtate, unde guvizii se ascund în apropierea structurilor submerse sau în golfuri protejate. Indiferent de loc, utilizarea unei monturi simple, cu plumb rotund și cârlige adecvate, va asigura o experiență productivă. Ajustarea adâncimii momelii și alegerea unei locații cu fund stâncos sau nisipos sunt factori esențiali pentru succes.
Echipamente recomandate pentru pescuitul guvidului
- Lansete și mulinete: Lansetele sensibile, de 2,4-2,7 metri, cu o acțiune medie (30-60 g), sunt ideale pentru pescuitul guvidului. Acestea ar trebui asociate cu mulinete de dimensiuni mici, care permit o manevrabilitate bună.
- Fir: Se recomandă un fir principal de 0,25-0,30 mm, suficient de rezistent pentru a face față trăsăturilor rapide ale guvizilor.
- Montură: Montura pentru guvid este simplă, constând într-un plumb rotund de 25-30 g și unul sau două cârlige nr. 4, cu tija lungă. Forfacurile scurte, de 5-7 cm, sunt eficiente pentru a reduce încurcăturile și a prezenta momeala într-un mod atractiv.
Momeli eficiente pentru guvid
Guvidul poate fi atras de o varietate de momeli, inclusiv:
- Piept de pui: Bucăți de piept de pui înmuiate într-un colorant alimentar galben (adesea numit șofran).
- Scoici: Carnea de scoică, fixată bine pe cârlig, este o opțiune populară.
- Peștișori mici (crace): Fragmente de stavrid mic sau chiar bucăți din carnea de guvid pot atrage rapid prădătorul.
- Râme: Râmele de pământ sau marine sunt, de asemenea, eficiente, fiind rezistente pe cârlig, dar sunt puțin populare, fiind o alegere mai costisitoare, preferate mai mult pentru pescuitul la barbun, corb, chefal.
Tehnici de pescuit și sfaturi utile
- Pescuitul la fund: Este metoda principală pentru guvid, implicând lansarea monturii pe fundul apei și așteptarea trăsăturilor.
- Pescuitul la plută: În zonele cu obstacole submerse, o plută culisantă permite explorarea adâncimilor și reduce riscul de agățare.
- Alegerea locului: Guvizii preferă fundurile nisipoase sau pietroase din apropierea structurilor submerse, cum ar fi stâncile sau digurile.
Reglementări și conservare
Deși guvidul nu este supus unor reglementări stricte privind dimensiunea minimă de reținere, pescarii sunt încurajați să practice pescuitul responsabil. Exemplarele mici sau capturile accidentale ar trebui eliberate pentru a menține populațiile sănătoase. Respectarea cantității maxime admise (5 kg pe zi) și evitarea pescuitului excesiv sunt esențiale pentru conservarea acestei specii
(Sursa: SPECIILE DE PEȘTI DE LA LITORALUL ROMÂNESC. ATLAS ACTUALIZAT, 2022).
Guvidul în bucătăria românească
Guvidul este un pește mic, dar extrem de apreciat în bucătăria românească datorită cărnii sale fragede și gustului său delicat. Este des întâlnit în preparatele tradiționale de pe litoralul Mării Negre, fiind preferat pentru prăjire, ciorbe de pește și chiar marinare.
Prăjit: Una dintre cele mai populare metode de preparare a guvidului este prăjirea în ulei, după ce a fost trecut printr-un strat subțire de făină. Acest mod de gătire îi accentuează textura crocantă la exterior și păstrează interiorul suculent. Se servește adesea alături de mujdei de usturoi și mămăligă.
Ciorbă: Guvidul este folosit în ciorbele de pește pentru a conferi un gust intens și specific. Se combină cu legume precum ceapa, morcovul, roșiile și ardeiul, iar uneori se adaugă borș pentru un plus de aciditate.
Marinat: Pe litoral, guvidul marinat este un deliciu local. Peștele este curățat, apoi păstrat în oțet, condimente și ulei, fiind o metodă excelentă de conservare și accentuare a aromelor.
Datorită dimensiunii mici, guvidul este gătit în întregime, ceea ce îl face o opțiune rapidă și simplă pentru preparatele de zi cu zi. Este o alegere ideală pentru iubitorii de pește care apreciază aromele autentice ale Mării Negre.
